joi, 26 octombrie 2017

Rama float, regina ramelor contemporane

Daca in prima jumatate a secolului XX preferata pictorilor si colectionarilor de arta a fost rama frantuzeasca Montparnasse, din a doua jumatate a secolului XX si pana astazi regina ramelor devine o creatie americana cunoscuta drept rama float (engl. plutire) sau, asa cum ii spun francezii, caisse americaine (rama americana). Deloc surprinzator, uriasa influenta americana s-a facut puternic resimtita nu doar in zona inventiilor si tehnologiilor civile sau militare, nu doar in comunicatii, muzica si film dar si in universul artelor plastice unde, spre exemplu, rama float a fost rapid adoptata de artisti, muzee, incadratori si iubitorii de arta pretutindeni in lume.  Datorita calitatilor ei rama float a devenit subit la fel de utila incadrarii artei contemporane pe cat este de indispensabila engleza americana in circulatia internationala a bunurilor si ideilor.

Derivand oarecum din rama Modigliani,  rama float a fost inventata prin anii '50 de catre artistul si designerul american Robert Kulike ['chiulic].  In istoria ramelor si incadrarilor de valoare si utilitate muzeala Bob Kulike si-a legat numele si de inventarea ramelor din plexiglass care incapsuleaza piesa de arta sau relicva intr-un microclimat stabil si continua sa o etaleze privitorilor. Ca o paranteza, prin 1993-94, la New York, Bob Kulike a avut ocazia sa inspecteze personal cateva reproduceri de rame neoclasice (secolul XIX) executate in atelierul meu de la Craiova si le-a apreciat drept "the best I've ever seen", ceea ce este echivalentul unui titlu olimpic in sport. A continuat insa zicand "totusi, nu sunt genul meu de rame". La vremea respectiva am acuzat aceasta aparenta contradictie dar treizeci de ani mai tarziu am ajuns eu insumi sa spun ca nu-mi mai plac ramele secolului XIX, excesiv de ornate si de pedant executate. Precum Kulike, am evoluat sa iubesc si eu ramele fruste, sincere si primitive din perioade anterioare, rame unde manualitatea si tehnica fauritorului lor erau esentiale nu doar pentru estetica dar si pentru longevitatea si valoarea pieselor rezultate.

Rama float este, teoretic vorbind, orice rama in care pictura se introduce prin fata si este retinuta si fixata prin insurubare intr-o treapta, un opritor aflat in profunzime, pe spatele ramei. Cum deschiderea ramei propriuzise este ceva mai mare decat suprafata pictata iar aceasta este fixata cu distantori la o mica departare de fundul ramei, umbra care se aduna de jur imprejurul picturii induce privitorului iluzia ca pictura pluteste in interiorul ramei. De aici si numele de float frame (rama plutitoare). In practica rama float este o rama ingusta de 1 sau 2 cm, neteda, cu un profil in forma de L (vezi fig. 1).
fig. 1

Succesul ei fenomenal s-a datorat faptului ca aceasta rama putea fi oricat de ingusta si "neimportanta" in economia tabloului, ceea ce era in favoarea picturii moderne si contemporane, in sensul ca nu concura pentru atentia privitorului cu panza pictata in culori si contururi economice, simplificate, adesea abstracte. Aspectul minimalist al ramei float corespundea foarte bine si interioarelor moderne, aerisite, luminoase si mobilate cu piese putine, de stricta utilitate, avand si ele linii simple si drepte.

Rama float pretinde un sasiu cu dimensiuni si unghiuri corecte si o panza bine intinsa, caci cea mai mica inexactitate si neregularitate devenine acum suparator de vizibila, spre deosebire de ramele clasice unde imperfectiunile acestea erau ascunse in faltul ramei. Mai mult, daca panza nu este pictata pe margini, marginile ei trebuie uniformizate prin acoperire cu o banda sau panglica de culoare inchisa care sa nu distraga atentia.
fig. 2
Aceasta rama nu protejeaza arta terminandu-se sub nivelul ei

fig. 3

fig. 4

fig. 5
Desenele plutesc la interiorul ramei fiind presate intre doua geamuri

fig.6
fig. 7fig. 8
Rama comuna, inramare float.

Datorita regimului comunist rama float a patruns tarziu in Romania. In perioada in care ramele float cucereau planeta artistii romani erau fermecati cu cele 2-3 profile ale Combinatului Fondului Plastic, rame care prin volum, profil si finisare apartineau perioadei interbelice. Abia astazi rama float a devenit foarte populara, lucru dovedit si de faptul ca versiunile ei comerciale (din plastic strident vopsit si lacuit) se gasesc, practic, in toate atelierele de inramare din tara. Artistii romani le prefera pentru ca sunt ieftine, fara multa personalitate si pondere, dar le folosesc in mod gresit pentru ca:
1) adesea ramele nu protejeaza picturile, ele fiind abia la nivelul sau chiar cativa milimetri sub nivelul suprafetei panzelor si
2) lucrarile sunt adesea inghesuite la interiorul ramelor, fara a mai lasa spatiul acela de respiro si umbrire din jurul picturilor, iar asta anuleaza efectul de plutire si le neaga numele si menirea. Rama float devine astfel rama corset si precis nu asta a fost intentia lui Kulike.

---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor istorice   www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------

duminică, 8 octombrie 2017

Ramele olandeze in context romanesc (I)





In istoria ramelor Olanda este una dintre "superputeri". Alaturi de Italia, Franta si Spania ea completeaza careul de asi al culturilor care au influentat temeinic felul in care alegem sa inramam si sa contemplam picturile pana in zilele noastre. Stilurile dezvoltate de olandezi in secolul XVII au devenit emblematice si s-au raspandit pretutindeni in lume drept "rame olandeze".

Olandezii ne-au lasat si rame "clasice", sculptate si aurite, incarcate cu o ornamentatie luxurianta si pronuntata, avand medalioane sau cartusuri reprezentand grifoni, delfini, heruvimi sau furii pe axele de simetrie (fig.1). Faceti clik pe imagini pentru a le mari. 
fig. 1 (Diego Salazar)

Dar nu pentru acest gen de rame au devenit olandezii atat de influenti. Contributia olandezilor care a marcat cu adevarat istoria ramelor si estetica incadrarilor a constat in doua rame revolutionare prin eleganta si futurismul lor, ambele fiind construite din baghete si/sau combinatii de bagete (trims) cu imbinarile lasate vizibile, spre deosebire de ramele traditionale, sculptate si aurite, care aveau intotdeauna un aspect monolitic. Aici ne referim la  
1) ramele placate cu furnire exotice sau placute subtiri confectionate din carapace de broasca testoasa (vezi fig 2, 3, 4), respectiv
Fig 2. Rama olandeza sec. XVII placata cu carapace de testoasa (Diego Salazar)

 Fig 3. Rama olandeza cu colturi in cheie si placare cu furnir de nuc (Antiques Marketer)

Fig 4. Rama olandeza furnir de burl wood (Rosca's)

2) ramele ebonizate, sofisticate prin geometria (colturi in cheie), relieful si textura lor, nicidecum prin simbolistica, volumele si opulenta ornamentelor aurite de pana atunci. Aceste din urma rame sunt cele mai populare si usor de recunoascut dintre toate ramele olandeze.
La randul lor as imparti aceste rame in doua subcategorii:
     a) ramele construite din baghete cu suprafete netede  (vezi fig 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11) 

  Fig 5. Rama olandeza ebonizata (Diego Salazar)

 Fif 6. Rama olandeza ebonizata (Diego Salazar)

 Fig 7. Rama olandeza ebonizata cu buza aurita (Diego Salazar)

 Fig 8. Rama olandeza ebonizata cu buza aurita (Diego Salazar)

Fig 9. Rama olandeza ebonizata (Diego Salazar)

 Fig 10. Rama olandeza (Diego Salazar)

Fig 11. Rama olandeza sec. XVII (diego Salazar)

     b) ramele texturate construite din celebrele baghete valurite (ripples). Desi n-au fost inventate de olandezi, ci mai degraba de germani si spanioli, baghete valurite/unduite au devenit prin uz marca ramelor olandeza pur sange. Colturile in cheie (RK) sunt si ele atribuibile aceleiasi scoli olandeze datorita apetitului urias al olandezilor pentru aceasta structura. Vezi fig. 12, 13, 14, 15, 16 si 17).
Fig 12. Rama olandeze ebonizate, din sec XVII, cu ripples si colturi in cheie (RK) - Diego Salazar

Fig 13. Rama olandeze ebonizate, din sec XVII, cu ripples, sgrafitto si colturi in cheie (RK) - Diego Salazar

Fig 14. Rama olandeze ebonizate, din sec XVII, cu ripples si colturi in cheie (RK) - Diego Salazar

Fig 15. Rama olandeze ebonizate, din sec XVII, cu ripples si colturi in cheie (RK) - Diego Salazar

Fig 16. Rama olandeze ebonizate, din sec XVII, cu ripples si colturi in cheie (RK) - Diego Salazar

Fig 17. Detaliu de rama olandeza RK din sec. XVII (Rosca's)

Evident ca se intalnesc si incrucisari de genul panouri placate cu carapace de testoase si ripples (fig. 18 si 19) sau furnire exotice si ripples.
 Fig 18. Rame olandeze din sec. XVII cu ripples si panouri placate cu carapace de testoase (Diego Salazar)

Fig 19. Rame olandeze din sec. XVII cu ripples si panouri placate cu carapace de testoase (Diego Salazar)
Precizandu-va ca Diego Salazar este un respectabil dealer newyorkez de rame anticea, restaurator si reproducator de rame istorice, va repet invitatia de a remarca geometria si delicatetea desenului ramelor olandeze din secolul XVII. Aceste rame par stampilate si se remarca prin geometria, relieful si textura fina a suprafetelor lor, textura aceasta inconfundabila fiind obtinuta in principal prin combinatii uluitoare de placi si baghete valurite -ripples (engl. pentru unde, valurele). In paralel cu acest tip de rame in Tarile de Jos au proliferat si ramele ebonizate si lacuite, rame absolut moderne, ba chiar contemporane noua, prin modestie, eleganta, discretie si manufacturare. Aparitia acestor rame are de aface cu existenta unei foarte prospere si numeroase burghezii protestante locuind in spatii luminoase si inalte, cu peretii albi. Dar despre conexiunile acestea vom elabora cu alt prilej.

In Romania ramele olandeze au patruns in numar foarte redus, preferintele romanilor orientandu-se  in mod traditional spre Franta, in vechiul regat, si spre Austria si Ungaria in restul tarii. De aceea nu este de mirare ca restauratorii nostri nu sunt familiarizati cu acest tip de rame iar incercarile de a reproduce ramele olandeze sfarsesc inevitabil in esecuri sau in interpretari originale, care pot fi frumoase in sine, dar total nepotrivite in context muzeal, adica acolo unde acuratetea istorica si stilistica, puritatea tehnicilor si materialelor folosite sunt esentiale.

In ultimul an specialistii Muzeului Brukenthal din Sibiu au avut laudabila initiativa de a incerca reproducerea, in laboratoarele proprii, a ramei olandeze ebonizate, cu colturi in cheie si cu texturi valurite (ripples). Initiativa lor este laudabila in sine si plaseaza Brukenthalul in avangarda muzeelor romanesti, dar, in lipsa unei rame olandeze proprii si cu fondurile mai mult decat precare avute la dispozitie, documentarea a fost sacrificata si sibienii au improvizat pe baza unor fotografii.  In lipsa finantarii, a documentarii, precum si a dispozitivelor si cunostintelor tehnice de specialitate rezultatul a surprins din punct de vedere artistic dar a fost un dezastru din punctul de vedere al standardelor muzeale.
E de notorietate ca rolul si istoria ramelor nu sunt studiata nicaieri in Romania. Prin urmare nu e de mirare ca Brukenthalul a fost foarte mandru de noua lor achizitie pe care au prezentat-o cu mult drag pe internet (25 Sept 2017). Mi-as fi reprimat comentariile dar am remarcat printre felicitarile oferite si semnaturile unor restauratori si muzeografi de prestigiu in tara asta si m-am temut sa nu creasca si mai mult numarul expertilor si specialistilor romani care aplaudau cu toata increderea un esec profesional pe care nu il banuiau. Am ales sa intervin si ma tem ca mi-am sporit cu aceasta ocazie numarul de neprieteni din bransa. Dar acum aveti instrumentul de a masura voi insiva cat de indreptatita sau neavenita a fost interventia mea.
La o prima inspectie, rapida si de la distanta, am putea zice ca este exact ce ar trebui sa fie, asa-i? Diavolul se ascunde insa intotdeauna in detalii iar restauratorii si reproducatorii sunt oamenii detaliilor.
 Textura si ritmicitatea au fost sugerate prin incizii si adancituri repetitive mai mici sau mai mari. Gaurile, picaturile de gesso (pastiglia) de la colturi, inciziile si liniile paralele intrerupte sunt toate straine de caligrafia ramelor olandeze. In lipsa cunostintelor tehnice necesare undele si valurelele lipsesc cu desavarsire, desi genul acesta de rame este inseparabil legat de abundenta lor prezenta. Una peste alta, ca artist apreciez aceasta rama, dar ca restaurator si reproducator de rame istorice nu-mi este permis sa fiu original sau inventiv.


---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor istorice   www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------

joi, 21 septembrie 2017

Barbizon, New York - Bucuresti, via Craiova (II)

Se intampla in 1990 sau 91, la New York. O mica rama antica in stilul Barbizon trebuia marita cu cca 3 cm, atat pe lungime cat si pe latime, pentru a putea incadra pictura unui clasic impresionist francez a carei rama originala se pierduse cu multa vreme in urma. Cum va spuneam si cu alt prilej, politica de rame a marilor muzee de arta pretinde ca lucrarile lor sa fie incadrate doar in rame originale compatibile cu perioada, stilul si regiunea din care provin. In lipsa ramelor originale redimensionabile se accepta doar reproducerile de excelenta calitate ale ramelor ideale. 
Pentru largirea acestei rame am ales solutia dezmemnrarii ei si alungirii fiecarei laturi cu cate 1,5 cm la ambele capete. Adausul a fost escamotat prin marirea volumului frunzelor de acant de la colturi. S-a remodelat un singur astfel de ornament de colt, el fiind apoi copiat si utilizat si la celelalte trei colturi ale ramei. Dupa reasamblare si finisare, portiunile adaugate erau imposibil de recunoscut fiind perfect integrate fizic si cromatic in restul ramei. 
Lectiile acestui caz de redimensionare si restaurare a ramei Barbizon mi-au folosit zece sau unsprezece ani mai tarziu cand, in atelierul Rosca's din Craiova, am realizat doua reproduceri fidele de rame Barbizon, la dimensiuni mult mai mari decat cele ale ramei mama din New York, care incadreaza de atunci doua picturi de N. Grigorescu aflate in patrimoniul MNAR. Iata in a doua imagine una dintre ele, intitulata "Toama". 

faceti click pe imagine pentru a o mari

faceti click pe imagine pentru a o mari

Rama tabloului Toamna, de Nicolae Grigorescu, este clona unei rame newyorkeze. ADN-ul ei mi-a ramas pe degete si in minte, ceea ce confirma o alta afirmatie facuta de mine in trecut: restaurarea si reproducerea ramelor istorice sunt aversul si reversul aceleasi medalii sau, daca vreti, doua palarii purtate de una si aceeasi persoana avand aceasta dubla calificare. Nu poti fi restaurator bun fara sa poti reproduce la cerere, in orice dimensiune si forma, rama pe care ai restaurat-o candva cu succes.

---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor istorice   www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------

*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                        
*                                                                                         
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 

joi, 14 septembrie 2017

National Gallery of Victoria, Melbourne, o altfel de optica (II)

Faceti click pe imagine pentru a o mari

Stiti cine au fost autorii ramelor unor tablouri de Grigorescu, Aman sau Andreescu? Nu? Si totusi, ramele lor au jucat si continua sa joace un important rol in felul in care percepem tablourile respective pentru ca ele afecteaza compozitia, spatiul si creaza o legatura cu epoca in care au fost pictate acele tablouri. Acestea sunt motivele pentru care, in antiteza  
cu noi, Muzeul National Gallery of Victoria, din Melbourne, Australia, pune cu totul alt accent pe ramele din colectie si ofera tuturor, pe internet,
un inventar uluitor al tablourilor si ramelor sale si un opis al autorilor ramelor respective!!! 
Faceti click pe link-ul de mai sus si va veti minuna! Veti descoperi o lume, o stiinta, o ordine si o impecabila documentatie muzeografica a colectiei lor de arta (din perspectica ramelor si inramarilor). Cat de mult pretuiesc australienii ramele daca isi amintesc si astazi numele a peste 60 dintre cei identificati a fi  inramat picturile din colectia muzeului lor!!
Lunga insiruire de nume din josul paginii este lista celor care au construit ramele diverselor tablouri aflate in posesia muzeului australian!! Fiecare nume este la randul lui un link si, facand clik pe el, veti afla lista tuturor lucrarilor inramate in NGV de acel rameur, fiecare lucrare fiind la randul ei minunat reprodusa si documentata: doar pictura, pictura inramata, detaliile ramei precum si insemnele sau etichetele rameurilor respectivi.


---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor istorice   www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------

*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                        
*                                                                                         
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 

joi, 24 august 2017

Rama Eustatiu Stoenescu, un Ludovic al XIV-lea mai desfigurat

Istoricii si criticii de arta mentioneaza cateva rame cu nume de pictori romani. Astfel ne intalnim cu rama Grigorescu, rama Aman sau rama Stoenescu. Ati crede poate ca ele sunt creatiile lor sau ca au rezervat ramele respective pentru uz propriu. In realitate vorbim aici despre rame (in general frantuzesti) care au placut, probabil, in mod deosebit alor nostri iar frecventa folosirii lor de catre unii sau altii dintre ei a facut sa fie asociate strans numelor respective. Desi fiecare dintre pictorii de mai sus a folosit multe alte rame, cele asociate numelor lor sunt, dupa cum urmeaza: Rama Grigorescu, o rama bolection cu colan stucat si panou exterior plan (motive italiene de baza), Rama Aman, o rama neoclasica cu panou concav canelat si, in fine, o rama Montparnasse inspirata de stilul ramelor Ludovic al XIV-lea, a imprumutat numele lui Eustatiu Stoenescu.
Ceea ce numim rama Stoenescu este un model de rama foarte pretuit de pictorii romani ai primei jumatati de secol XX, pictori conectati la arta si noutatile pariziene.

Chiar daca si alti pictori romani au folosit-o cu succes, rama aceasta si-a leagat totusi numele de pictorului Eustatiu Stoenescu (1884-1957). Iata detaliile unor astfel de rame din patrimoniul Muzeuluiu de Arta Craiova (fig.1 si 2.), respectiv dintr-o colectie particulara (fig.3).
Fig 1
Fig. 2
Fig. 3

Remarcati lipsa de simetrie a ornamentelor si pronuntata "dezlanare" a ornamentatiei in intregul ei. Ei bine, aceste atribute ii sunt caracteristice si ele fac tot farmecul ei. Si acum, surpriza!  Priviti fig 4 si 5. Asemanarea ramei Stoenescu cu Ludovic al XIV-lea  nu este deloc intamplatoare.
Fig. 4  (Ludovic al XiV-lea)
Fig. 5  (Ludovic al XIV-lea)
Asemanarile dintre cele doua rame sunt frapante si doar inacuratetea detaliilor si lejeritatea tehnicii de executie le diferentiaza. Astfel, de exemplu, unde rama Ludovic al XIV-lea era sculptata si aurita cu foita autentica de aur, rama Stoenescu are ornamentele stucate (ghips) pe suportul de lemn si este aurita cu o foita care imitata aurul, sau este aurita cu zgarcenie, ici si colo, pe unele dintre proeminentele ornamentelor ei.
Cum se explica filiatia asta? In secolul XIX rama Ludovic al XIV-lea era foarte populara in Franta. Versiunea ei simplificata (comerciala) a fost produsa din abundenta in acea perioada. Cand pictorii saraci care populau Montparnasse, la inceputul secolului XX, au descoperit ca pot refolosi cu succes ramele vechi si abandonate de fostii lor proprietari daca le revopsesc  in culori pamantii, neutre, si mascheaza diferentele dimensionale cu insertii din lemn, ei au inventat ceea ce numim astazi rama Montparnasse. Aceast stil de rama este singurul care se caracterizeaza prin finisare, nu prin trasaturi fizice precise. Cum cea mai des intalnita rama in acea epoca era versiunea comerciala a ramei Ludovic al XIV-lea, ea a devenit portdrapelul noului stil. Asa a ajuns el si in Romnania, unde, sub numele de "rama Eustatiu Stoenescu", nefiind o rama dificil de reprodus, presupun ca a fost asimilata de rameurii locali si s-a bucurat de mult succes printre artistii si colectionarii de aici.

---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro

------------------------------------------------------------------