luni, 30 ianuarie 2012

Restaurarea unor rame Aman (partea a IV-a). Repararea lemnului ramei.





*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                        
*                                                                                                                                           
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 



Dupa cum am aratat in precedenta postare, cele doua rame neoclasice Aman traversasera ultimii mai bine de o suta de ani nu fara urmari si ranile timpului trebuiau a fi remediate. Daunele suferite in timp de aceste rame cuprind:
a) lipsa unor ornamente aplicate, (foto 13 si 14),
b) sparturi masive si parti lipsa datorate unor accidente din trecut, (foto 11 si 12),
c) deschiderea si fisurarea imbinarilor, la colturile ramelor, ca urmare a uscarii lemnului, (foto 15),
d) fisuri datorare delaminarii lemnului (foto 16),
e) fisuri datorate nodurilor (foto 17),
f) fisuri datorate subrezirii imbinarilor (foto 18),
g) muchii zdrelite si lipsa, (foto 12),
h) suprafata de aur erodata pana la disparitia totala a aurului, (foto 19 si toate celelalte),
i) reparatii superficiale executate in trecut si acoperite cu vopsea de bronz, (foto 13 si 16).
Imaginile mentionate mai sus sunt postate in context. Cautati postarea care trateaza etapa respectiva

In continuare vom descrie procedeele folosite pentru remedierea urmarilor fiecaruia dintre defectele si accidentele enumerater mai sus.


A) Repararea sparturilor masive si a partilor lipsa din corpul lemnos al ramei


Acest gen de defecte se prezinta ca in imaginile 11 si 12 de mai jos

Foto 11

Foto 12

Iata si cum se prezinta sparturile cu pricina atunci cand sunt privite din spatele ramei (foto 11.1 si 12.1)

Foto 11.1

Foto 12.1

In astfel de situatii intotdeauna vom salva si refolosi partile originale iar portiunile lipsa le vom reface din lemn nou. De retinut ca lemnul oxideaza in timp. Culoarea brun inchis a lemnului vechi va arata exact acest lucru. Aceste suprafete brunate nu pot fi lipite cu succes, indiferent ce metoda sau adezivi am folosi. Suprafetele lemnoase ce urmeaza a fi lipite trebuie "primenite" intotdeauna (chiar daca culoarea lemnului este inca vie), daca suprafetele respective au fost expuse aerului pentru cateva zile. Cateva zile de repaos a lemnului sunt suficiente pentru ca suprafetele ce urmeaza a fi lipite sa oxideze iar lipitura sa isi piarda considerabil din rezistenta si eficacitate. Cum curatati si primeniti partile ce urmeaza a fi lipite este o chestiune ce tine de cunostintele si judecata fiecarui restaurator. La nevoie se vor imagina dispozitive si tehnici speciale care sa va usureze munca. In cel mai rau caz partile de lemn se desprind complet, se curata si se reataseaza exact in locurile de unde au provenit. Pentru a lipi doua suprafete plane intre ele (cazul cel mai simplu pe care-l ofer doar pentru a exemplifica rigorile procedeului), in conditiile in care suprafetele de lipit au fost fasonate cu mai multe zile in urma, acestea se rascheteaza usor pentru a improspata suprafetele cu pricina, avand totodata grija sa nu le deformam cu acest prilej. 

Dar sa revenim la repararea insertiei faramate. Dupa curatarea sparturilor respective de praf si oxizi, am folosit acetatul polivinilic (aracetul) pentru a reatasa ferm acele parti de corpul ramei. Daca dorim sa fim extrem de rigurosi, putem folosi cleiul de oase pentru aceasta operatie, acesta fiind adezivul predilect al vechilor rameuri. Cleiul de oase este insa un adeziv reversibil la umezeala si caldura iar lipitura noastra era una extrem de fina, usor de ruinat pe parcursul procedeelor umede succesive de refacere a suprafetelor reparate. Aplicarea catorva straturi de gesso sotile ar fi reactivat cleiul de oase din lipitura cu consecinta ca partile lipite cu truda si migala s-ar fi putut desprinde. Pentru a evita acest risc am preferat sa folosim aracetul, un adeziv care, desi poate fi subtiat cu apa, devine insolubil dupa uscare. 

De obicei doua bucati de lemn sunt presate impreuna pe durata lipirii lor cu ajutorul clemelor de tamplarie. In cazul restaurarilor de rame aceste cleme se dovedesc a fi niste instrumente mult prea rudimentare pentru a le putea folosi. Imaginatia tehnica si practiaca specialistului va descoperi procedee noi si eficace de substituire a clemelor. Retineti ca in aceste imprejurari de mare ajutor s-ar putea sa va fie benzile elastice, ata de cusut, firul de nylon sau banda de mascare. Noi am recurs la banda de mascare pentru a sustine gentil si tostusi destul de ferm partile de lemn pe durata lipirii lor (foto 11.2 si 11.3).

Foto 11.2

Foto 11.3

Portiunile lipsa se vor reface din lemn nou, lemn care se debiteaza si se fasoneaza in functie de necesitati, prin daltuire si slefuire (foto 12.2). 

Foto 12.2

Dupa uscare, ranile din suprafata de gesso a ramei se chituiesc si se reacopera cu gesso nou. Deoarece chitul are o alta compozitie si densitate decat gesso, reparatia executata doar cu chit va fi suparator de vizibila dupa aurire. De aceea chitul  se aplica doar sub nivelul suprafetei de gesso, urmand ca diferenta sa fie completata cu straturi succesive de gesso nou aplicat cat mai economic, de-a lungul cicatricii ramei, pana cand noul gesso depaseste in inaltime nivelul suprafetei originale. Excesul se va nivela prin diverse procedee. De ce nu doar prin sefuire? Pentru ca suprafata antica de gesso s-ar putea sa nu fi fost finisata prin slefuire si, procedand la slefuire, modificam textura suprafetei in mod considerabil iar lucrul acesta se va recunoaste in chip suparator dupa aurire. Este ca si cum o suprafata de nisip a fost initial greblata uniform, cineva a calcat pe portiunea greblata si apoi a incercat sa stearga urmele netezind nisipul cu palma sau cu lopata. Locul in care s-a intervenit astfel va fi imediat evident pana si in ochii neinitiatilor. Doar daca folosim o grebla cu aceeasi dantura ca si cea originala vom putea reface suprafata de o maniera care sa faca reparatia noastra imperceptibila. Citirea corecta si intelegerea procedeelor folosite de constructorul original al ramei sunt esentiale in restaurarea cu succes a ramelor la standarde de calitate acceptate de marile muzee. Nu intamplator gasim lupe foarte puternice si chiar un microscop in arsenalul restauratorului modern. 

Va urma

---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------




Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

vineri, 20 ianuarie 2012

Restaurarea unor rame Aman (partea a III-a). Ravagiile timpului.







*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                      
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                           
*                                                                                                                                             
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 


       
 
Foto 09
        
                       Foto 10                                                          

Pentru inceput vom inspecta atent starea initiala a ramelor in scopul determinarii numarului si gravitatii defectelor de constructie precum si a daunelor suferite de acestea in timp.  In calitatea mea dubla de constructor de rame si de restaurator sunt in deplin control a ceea ce urmeaza sa se intample pentru ca, dupa o expresie [draga mie] de-a doamnei director Roxana Teodorescu, eu sunt tatal si doctorul ramelor [lor]. Ma intereseaza prin urmare nu doar lipsurile fizice si vatamarile care trebuiesc tratate, ci si defectele de constructie care mai pot fi corectate sau izolate, prin aceasta oferindu-mi o sansa suplimentara de a face o lucrare de restaurare durabila si de foarte buna calitate.

Sa dam un exemplu de interventie la nivelul constructiei ramei. Daca o rama are colturile larg deschise si se mai tine impreuna doar prin cateva cuie, asta inseamna serioase defecte de imbinare, de pilda, constructorul ei a folosit doar clei si cuie, iar acestea din urma fusesera fie prea putine, fie prea scurte, ori necorespunzatoare ca forma etc. Orice relipire a ramei aflate in aceasta conditie nu va rezolva natura subreda a imbinarilor si, daca se ignora aceste defecte de constructie, mai devreme sau mai tarziu imbinarile vor ceda din nou.  Desi interventia mea la acest punct ar modifica amprenta superficialitatii tehnice originale, daca si proprietarul ramei este de acord, eu prefer sa refac integral imbinarile in sensul ca voi desface complet rama, voi curata si apoi reimbina rama, de data asta folosind si cateva dibluri sau biscuiti, la interior, ceea ce le va face chiar mai durabile decat au fost ele realizate initial. In final, interventia aceasta ramane invizibila ochiului, ascunsa fiind in interiorul corpului ramei, dar prin aceasta interventie imi ofer un obiect stabil si rezistent asupra caruia sa continui munca de restaurare, iar proprietarul /proprietarii viitori ai ramei/ se aleg cu o lucrare bine executata si forte durabila. 

De subliniat ca in restaurararea ramelor antice e nevoie de toata stiinta, experienta si rabdarea restauratorului pentru ca acesta este constrans a reface partile lipsa sau pe cele deteriorate, fara a se atinge de restul "sanatos" al ramei, adica fara a depasi mai mult decat este strict necesar suprafata de lucru. E ca si cum s-ar impune constructorilor sa ridice un zgarie nor la intersectia dintre doua strazi centrale fara a intrerupe sau periclita deloc traficul rutier si pietonal normal. Mai mult, in final e de asteptat ca zonele restaurate sa fie perfect integrate in "peisaj" si imperceptibile ochiului neinstruit sa vada si neavertizat sa caute intr-o anumita directie. Aceasta performanta implica nu doar cunostinte tehnice vaste dar si capacitatea de a discerne intre cele mai fine nuante de culori, volume si luminozitate. Fara nicio exagerare, un bun restaurator trebuie sa fie cel mai bun artist printre tehnicieni si cel mai bun tehnician printre artisti, un formidabil falsificator a carui munca nu incalca legea. 

In cele ce urmeaza ne vom ocupa separat, mai intai de doua rame Aman cu panouri canelurate, si apoi de alte patru rame realizate intr-un stil hibrid. Toate cele sase rame au au fost foarte probabil construite in Franta, in a doua jumatate a secolului XIX si au ornamentele aplicate, fiind original aurite in foita de aur de 23,75 K.
Multimea defectelor si daunelor suferite de rame pe parcursul timpului, inclusiv cele aparute din vina celor care au incercat sa le restaureze si le-au acoperit cu vopsea de bronz, a facut imposibila salvarea suprafetelor aurite originale. Aceasta nefericita imprejurare a usurat insa considerabil munca de restaurare prin aceea ca nu am mai fost obligat  la respectarea riguroasa a regulilor descrise mai sus si am putut reauri si repatina ramele in intregime, fara emotii in foita de aur de 23,75K.

Iata doua imagini din timpul muncii de curatare a vopselei de bronz, proces in care s-a pierdut totodata si foita de aur originala, ramanand pe rama doar bolusul galben. Hainele groase stau dovada faptului ca in acea zi friguroasa ventilatoarele pompau masiv aerul viciat in afara incaperii si inauntru era la fel de frig ca si afara (vezi Foto 09 si 10).

Iata mai jos si un foarte sumar inventar imagistic al deteriorarilor suferite de ramele Aman pe parcursul timpului.

Foto 11

Foto 12

 Foto 13

 Foto 14

Foto 15
                                                                                                                                 VA URMA


---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------


Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

Restaurarea unor rame Aman (partea a II-a). Defecte vizibile si mult mai multe defecte ascunse.




*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                          
*                                                                                                                                            
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 



Trei ecuatii cu trei necunoscute

Cand proprietarul unei rame vechi si deteriorate isi propune sa o restaureze el vrea sa afle raspunsuri multumitoare la trei intrebari
1. Te pricepi s-o faci bine?
2. Cat costa lucrarea? si
3. Cat dureaza?
Din cele trei intrebari la prima este cel mai simplu de raspuns, caci experienta si realizarile anterioare pot fi usor dovedite sau rapid verificate prin cateva telefoane sau email-uri bine tintite. Daca as fi eu cel care cauta sa angajeze un restaurator, m-as uita cu atentie la ceea ce a realizat el in trecut, cu mainile lui, mai degraba decat la diplomele, functiile si articolele publicate. Mult mai greu e raspunsul rapid la celelalte doua intrebari pentru ca costul unei restaurari este, evident, legat de durata si complexitatea ei iar complexitatea si durata, surpriza! raman doua mari necunoscute pana la sfarsit. Cine zice altfel, minte! Sau e hotarat sa procedeze hoteste cu un simplu lift up, un machiaj, indiferent de ce i-ar zice gura.

Uneori (cel mai adesea, din pacate), incorectitudinea restaurarii este dictata chiar de interesele comerciale ale comanditarului lucrarii respective care va insista sa plateasca putin si sa primeasca in schimbul acelor bani o lucrare cosmetica sau o butaforie. O restaurare corecta insa inseamna a repune bunul restaurat in circuitul public sau muzeal pentru cel putin inca o suta de ani, fara alte reparatii sau interventii ulterioare, presupunand ca obiectul cu pricina va fi bine intretinut si ferit de accidente majore (foc, inundatii, cutremure, accidente de transport etc.).

Defecte vizibile si defecte ascunse

Dificultatea aprecierii complexitatii si implicit a duratei lucrarilor de restaurare deriva din faptul ca obiectele aflate in nevoia de a fi restaurate sufera nu doar de defecte aparente, usor de depistat si inventariat, ci mai ales de vicii si defecte ascunse pe care nu le vei putea cunoaste si adresa decat prin atacarea lucrarii si "deschiderea pacientului" pe masa de operatie. Unele defecte ascunse lasa urme si la suprafata ramelor, de pilda sub forma unor crapaturi specifice acolo unde exista un nod, un cui sau o lipitura subrezita in lemn, dar de cele mai multe ori defectele ascunse sunt exact asa cum le spune si numele, ascunse vederii. Un restaurator corect nu poate trece peste aceste defecte si trebuie sa le corecteze pentru a putea continua sa lucreze pe un teren sigur. Ori tocmai natura si numarul acestor defecte ascunse si durata repararii lor fac o simpla ruleta din orice tentativa de estimare a complexitatii si duratei si implicit a pretului restaurarilor.

Aviz visatorilor. Sumele platite pentru restaurari par uriase la prima vedere chiar si celui care le cere, dar in realitate ele se dovedesc mereu a fi insuficiente. Va pot zice doua lucruri: 1) n-am auzit pana acum de restauratori care sa se fi imbogatit doar din munca asta si 2) m-ati pune in mare dificultate daca mi-ati cere sa numesc repede o lucrare anume la sfarsitul careia sa fi fost multumit ca am facut nu numai o treaba buna, dar m-am ales si cu un profit de pe urma ei. Personal privesc spre restaurari ca spre painea mea neagra pe care o mananc fie de foame, fie din orgoliu sau placerea de a fi util unui prieten sau unei institutii la care tin. Ramele pe seama carora imi construiesc acest mic curs de restaurare n-au facut nici ele exceptie de la regulile si statisticile mentionate mai sus.

Pe afara e vopsit gardul...

La propriu si la figurat, pana la sfarsit. Sa ma explic. 
Cele sase rame apartin unor lucrari de Theodor Aman. Acest pictor a fost un "boier" cum le zic eu artistilor care-si doresc rame bune si foarte bune in jurul lucrarilor lor, stiind ca incadrarea schimba nu doar aspectul si pretul, ci poate schimba chiar destinul unei lucrari. Aman obisnuia sa isi comande rame bune, din Franta, si nici de data asta legenda lui nu s-a dezmintit caci toate cele sase rame au fost executate manual si au fost aurite cu foita de aur de 23,75 karate, lucru pe care l-am determinat, prin comparatie, cu ajutorul atlaselor de produse ale diversilor fabricanti de foita de aur. La acest nivel consider ca nu mai e nevoie sa subliniez diferenta intre asa zisa foita de aur (Schlagmetal) si adevarata foita de aur.

Am motive sa cred ca si aceste rame au fost executate undeva, intr-un atelier din Franta, desi nu am vazut nici o eticheta sau emblema lamuritoare in aceasta privinta si asta e ceva ciudat, ramele avand aparent toate atributele pentru care ar fi meritat sa fi fost "semnate". La o prima inspectie toate cele sase rame mi s-au parut surprinzator de solide, in sensul ca imbinarile erau si dupa mai bine de o suta de ani foarte ferme si sanatoase, asta datorandu-se in special cheii italiene (lap joint, engl) in care erau inchise ramele, spre deosebire de ramele franceze pe care le intalnisem pana atunci si care erau imbinate prin taiera sipcilor la 45 de grade, fixate mai apoi cu clei de oase si cuie, din ambele parti, plus o pana lunga si oarecum ascutita, cu un profil in coada de randunica, care se introducea in canalul practicat pe spatele ramei, de-a curmezisul imbinarii. Solutia de imbinare aleasa de constructor a fost una fericita, imbinarile ramelor fiind astfel "cusute" foarte durabil. (Foto. 04)

Foto. 04

Foto 05

Surpriza a venit insa de la lemnul folosit care, spre deosebire de tot ce stiam despre ramele francezilor, era din categoria C, adica lemn de constructii sau de foc, plin de noduri si alte defecte (Foto 05 si 06), pastrand inclusiv miezul sau pulpa lemnului (vezi Foto 04), portiune care este extrem de instabila si care sfarseste intotdeauna prin a produce fisuri adanci (vezi Foto 04) si distorsiuni in lemn. A fost o mare surpriza pentru mine sa vad ca sase rame lucrate manual si aurite in aurul cel mi pur au fost construite atat de meschin. Lemnul a crapat ca toate visele, asa cum era de asteptat, si cu siguranta s-ar fi corfit si deschis la imbinari daca n-ar fi fost pentru virtutile sistemului de imbinare, judicios ales, in nut si fether (limba, pana?).

 Foto 06

 Foto 07

Foto 08
  
Ramele au mai fost atinse candva, in trecut, de maini nepricepute (restauratori prost instruiti) care au stricat ramele nu numai prin lipsa lor de talent si cunostinte, dar mai ales prin aceea ca, dupa ce si-au desavarsit "opera", probabil in epoca comunista, neavand foita de aur laindemana au folosit Schlagmetal si, vazand probabil diferenta de culoare si luciu intre locul reparat si restul ramei, au recurs la vopseaua de bronz. Ori suprafata acoperita cu pulbere de bronz are o aparenta mata si pamantoasa prin comparatie cu aurul sau Schlagmetal-ul. Vazand ca au sarit din lac in put, restauratorii nostri de odinioara si-au luat libertatea de a uniformiza aspectul ramelor prin pictarea lor in intregime cu vopsea de bronz. Operatia a mascat bine nepriceperea lor, dar a provocat o dauna ireversibila ramelor in sensul ca, ramele fiind aurite initial cu ulei (Mixtion), vopseaua de bronz nu mai putea fi inlaturata fara a ataca si inlatura totodata si stratul de aur de dedesubt.  Asta inseamna ca, inevitabil, dincolo de restaurarea fizica propriuzisa, ramele necesitau a fi in final complet reaurite ceea ce, din punctul de vedere al standardelor de restaurare, este o blasfemie dar din punctul de vedere al restauratorului o usurare, pe care o voi explica la vemea potrivita.

S-a purces la curatarea ramelor atat de bronz cat si de aur. Iar aici ne asteptau ultimile surprize. Ornamentele se tineau intr-un fir de lac sau prin "sinergia faptelor" si cadeau unul dupa altul, bucati-bucati, atunci cand nu mai era vopseaua de bronz care umpluse crevasele si capilarele sa le tina, solidificand ansamblul stucaturii. De parca curatirea si reatasarea bucata cu bucata a ornamentelor cazute nu era de ajuns, acum se zareau in toata hidosenia lor si urmele reparatiilor anterioare, basca ceva de neimaginat pentru niste rame de calitatea si valoarea acestora: ornamentele fusesera fixate in cuie atunci cand mai erau flexibile si incasante, ceea ce denota o graba si o superficialitate inimaginabila din partea constructorului francez (vezi Foto 07 si 08). Numeroase cuie n-au fost niciodata chituite iar aurul de aproape 24K a fost asternut deasupra, asa cum si noi, romanii, pana nu demult obisnuiam sa turnam asfaltul direct peste pamant si praf, pe principiul ca multi vad si putini pricep.

Aceste vorbe fiind spuse, citite si intelese, va va veni mult mai usor sa urmariti si sa intelegeti puzderia de imagini cu care am sa va retin atentia incepand cu postarea urmatoare.


Va continua

---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------




Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com


Restaurarea unor rame Aman (partea a I-a). Scurt istoric al ramelor Aman.





*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                          
*                                                                                                                                            
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 


Scurt istoric al ramelor Aman

Aman a folosit ramele contemporane lui iar dintre acestea una i-a placut atat de mult incat a folosit-o destul de des pentru ca, dupa ani, expertii romani sa o eticheteze drept "rama Aman".  Iat-o mai jos in varianta ei franceza (Foto 01) si apoi in cea americana (Foto 02).

Foto 01

Foto 02

Vorbim aici despre neoclasicul francez, rama cu caneluri paralele si perpendiculare pe toata lungimea concava a panoului frontal, panou care la colturi este impodobit cu frumoase frunze de acant. In interiorul acestor rame gasim una sau chiar mai multe rame, mici si delicate, cu suprafete in trepte delimitate cu siraguri de ornamente filigranate sub forma de perle sau scroll. Aceste insertii sunt uneori numite impropriu paspartura. Suprafetele laterale sunt tot concave si se sfarsesc printr-o treapta de aproximativ 1 cm pe care un alt ornament filigranat ce curge de jur imprejurul ramei isi afla locul. Apexul ramelor acestora cunoaste doua solutii. Cea mai populara dintre ele o vedeti in fotografia 01si 02 si consta intr-un ornament de tip lantisor care curge intre doua borduri paralele suprainaltate. O alta versiune are un colan din frunze de laur, mai rar de stejar, plasat pe o platforma aflata in planul celor doua borduri paralele.
Foto 03

Rama asta isi trage sevele dintr-un tip de rame Ludovic al XVI-lea (vezi foto 03) si a fost atat de populara in ultima parte a secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX incat o intalnim practic pretutindeni in lume, cu foarte mici diferente regionale. De pilda, diferenta intre varianta franceza si cea britanica /americana/ este foarte subtila si consta, in principal, in latimea spatiului dintre canelurile sculptate in panou. Cele franceze au distantele putin mai mari, benzile luminoase citindu-se mai late, iar frunzele de acant sunt ceva mai masive si mai viguros lucrate. Atat.

Rostul restaurarii ramelor

Doua dintre ramele Aman, primite spre restaurare din partea Muzeului de Arta al Craiovei, erau de acest tip, iar celelalte patru (dintre care trei aveau si spandrel oval -un fel de paspartura realizata din lemn) erau, din punct de vedere stilistic, un hibrid de Ludovic al XV-lea. Toate aceste 6 rame aveau ornamentatia aplicata  dintr-o masa termoplastica, prima masa plastica organica inventata de oameni, masa care are proprietatea ca atunci cand este fierbinte ia diverse forme, prin presare in matrite, iar ulterior, dupa racire, retine acele forme si ramane flexibila, putand fi mulata pe suprafata ramelor. Fixarea acestui tip de ornamente pe suprafata ramei se face prin reactivarea cleiului de oase din masa acestora, respectiv prin simpla aburire controlata a reversului lor. Odata cu uscarea ornamentelor, ele devin dure si casante, precum ceramica, si pot fi ciobite prin lovire.

Nu doar loviturile, ci si miscarile sezoniere dramatice ale lemnului, miscari datorate absorbirii ciclice a umiditatii din atmosfera, vara, si cedarii acesteia catre mediul inconjurator, iarna, fac ca ornamentele de pe rame sa se fisureze si chiar sa se desprinda in timp. Uscarea si modificarile dimensionale sezoniere ale lemnului sunt responsabile si de desfacerea ramelor din lemn la partea interioara a imbinarilor. Cu timpul pana si cele mai bune imbinari cedeaza complet la colturi, pe masura ce cleiul care le uneste se fisureza si se faramiteaza sub actiunea schimbarilor repetate de umiditate dar si a bacteriilor. Acestea sunt transformari inevitabile care tin de procesul natural de imbatranire al lemnului din rame. Interventia restauratorului devine imperios necesara in aceasta faza pentru ca degradarea ramelor, odata inceputa, este un proces accelerat de descompunere ce duce inexorabil spre distrugerea ireparabila a ramei. Temperatura si umiditatea constanta din interiorul muzeelor mari si bine dotate intarzie considerabil acest proces de imbatranire. Acelasi efect de conservare si prelungire a vietii obiectelor din lemn il are si restaurarea facuta in mod profesionist.


Va continua


---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------



Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

luni, 16 ianuarie 2012

RESTAURARI de RAME ANTICE




*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                          
*                                                                                                                                            
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 
  
Muzica veche romaneasca si cafeaua fac orice munca migaloasa mai placuta

Blogul Rame Roscas a ajuns sa fie un pic cam stufos si eclectic pentru gusturile mele. Mai mult,  ma tem ca cititorii mei, neavand absolut aceleasi preferinte si preocupari ca si mine, vor ajunge sa ma citeasca doar pe sarite, in speranta de a gasi raspunsuri concrete la ceea ce-i intereseaza mai tare, sa zicem, aurirea, restaurarea ramelor, alegerea pasparturilor etc. Pentru cei avansati deja in pasiunea lor pentru arta ramelor am deschis un blog paralel care este dedicat restaurarii ramelor. Tot intr-un blog diferit as vrea sa adun acele materialele trecute si viitoare legate de producerea firmelor traditionale din lemn sculptat, pictat si aurit, subiect care, din ce-mi arata statisticile, se bucura de mai mult interes decat cel al ramelor. Ce rost are sa cauti firme sau vitrine scrise cu aur printre rame si viceversa? Daca as publica chestiuni tehnice aici, printre cozerii, m-as simti de parca le-as ascunde indaratul unor paravane. Desigur ca motoarele de cautare ar avea grija sa le gaseasca oricat de bine ar fi ele "ascunse", dar important ramane ceea ce simt eu si cred ca ar fi mai bine. Voi copia postarile vechi relevante in continutul noilor bloguri specializate, lasand acest blog nemodificat. Insa pe viitor voi continua a scrie in paralel pe mai multe bloguri personale, avand grija sa va reamintesc periodic despre existenta lor.

Pentru cei interesati de restaurarea ramelor am de facut urmatorul anunt: retineti si vizitati urmatoarea adresa: www.RestaurariRameAntice.blogspot.com

DIN CUPRINS

"........este un blog tehnic care se adreseaza in special profesionistilor si cunoscatorilor din Romania, dar m-as bucura sa stiu ca exista si ...mireni atrasi de acest domeniu. Deschid aceasta usa din dorinta de a educa si transmite cate ceva din multele invatate de mine pe parcursul a trei decenii de viata profesionala dedicate exclusiv ramelor de cea mai inalta calitate posibila: ramele de calitate muzeala. Pe cei interesati in general doar de constructia si designul ramelor precum si de inramari, ii indemn sa-mi citeasca postarile din blogul Rame Roscas, blog care se gaseste la adresa www.RameRoscas.blogspot.com Acest din urma blog a devenit prea stufos si eclectic tratand de-a valma despre rame, firme traditionale, aurire si scriituri de aur pe vitrine etc. Voi crea mai multe bloguri separate dedicate fiecaruia dintre aceste domenii in parte.


Ramele antice 

Ramele antice sunt considerate astazi a fi extrem de valoroase prin arta si mestesugul lor greu de egalat si pentru ca ele insotesc, protejeaza si complimenteaza valori de arta inestimabile. Fiind comandate cu mult inainte de a sti ce urmau sa gazduiasca, ramele trecutului mai indepartat erau privite ca elemente decorative care tineau mai degraba de arta arhitecturii decat de cea a pictorului, la fel cum rafturile tin mai degraba de corpul bibliotecilor decat de cartile pe care le contin. In aceste imprejurari nu de putine ori ramele erau mai scumpe decat tablourile. Astazi gasim firesc raportul invers de valoare intre tablou si rama sa. Fapt e ca pe o piata evoluata a artei, asa cum cea romaneasca inca nu a ajuns sa fie, pana si reproducerile de rame antice ajung sa fie pretuite in mii si chiar sute de mii de dolari, cum ne arata si cazul ramei pentru tabloul "George Washington trecand raul Delaware", rama pentru care Metropolitan Museum a platit anul trecut (2011) mai bine de jumatate de milion de dolari.


Valoarea ramelor antice

In decursul istoriei tablourile si-au pierdut adesea ramele originale, atunci cand erau ascunse din calea cotropitorilor sau hotilor, ori atunci cand chiar cadeau in mainile lor. Aceasta situatie a facut ca pretul ramelor antice sa fie unul astronomic si de asemenea a facut posibila prospera piata a reproducerilor de rame antice. Fiind de neinlocuit, ramele antice sunt intotdeauna restaurate, de preferat fara teama de costuri si fara a face rabat la calitate, pe principiul ca o reparatie bine facuta si mai costisitoare este in final mai profitabila decat zece reparatii ieftine, dar proaste.  Din nefericire, in Romania exista nu doar traditia lucrurilor facute de mantuiala dar si prejudecata periculoasa si primitiva potrivit careia o rama valoreaza maximum 10% din valoarea tabloului. Cum piata de arta din Romania nu este una foarte importanta si tablourile se vand la preturi relativ mici, bugetele alocate ramelor sunt infime iar grija pentru restaurarea si conservarea lor este mereu abandonata, ori lasata urmasilor, pe motiv ca ar fi prea scump sa le restaurezi. In aceste conditii restaurarile de rame sunt sumare si superficial facute, atunci cand nu lipsesc cu desavarsire, iar zgarcenia aceasta nu poate incuraja nicicum aparitia si perfectionarea unor restauratori de rame profesionisti, aici, in Romania. Eu am deprins tot ceea ce stiu despre restaurarea ramelor antice in afara Romaniei, avand rarisima sansa de a invata si lucra pe rame valoroase care incadrau tablouri de Rembrandt, Titian, Matisse, Goya, Picasso etc. 






Orice rama mai veche de 100 de ani este o antichitate si are prin urmare un pret ceva mai piperat pentru faptul ca a supravietuit sa ne reaminteasca de alte epoci. Dar nu orice rama antica este neaparat si foarte valoroasa. Cele fara "pedigree" nu ajung sa coste cat o mana si un picior. Ca sa ilustrez, de exemplu, ramele "blondel" nu vor fi considerte prea curand rame scumpe pentru ca, pe de o parte, au fost produse din abundenta, iar pe de alta parte sunt niste biete kitschuri artizanale. Cand in toata lumea vor mai fi supravietuit doar cateva "blondeluri" e de presupus ca atunci raritatea lor le-ar face mult mai pretioase iar stilul lor naiv si constipat ar fi asociat erei "proletari din toate tarile uniti-va" sau cam asa ceva. Prin contrast, o rama antica valoroasa poate costa usor zeci sau sute de mii de dollari. Ele sunt atat de ravnite incat, in doua sau trei randuri, la New York, am avut de LUNGIT si LATIT cu cativa inch niste rame antice pretioase pentru a se potrivi unor tablouri ramase fara ramele lor originale. A trebuit sa adaug ramelor "carne si oase", facandu-le mai mari, si toate astea fara a lasa urme vizibile la exterior. Trebuie subliniat insa ca lucrarile de genul acesta nu sunt lasate pe mana restauratorilor din stafful muzeelor nici macar la Metropolitan sau Louvre, ci ele sunt intotdeauna incredintate unor ateliere specializate in restaurari ample si complexe, ateliere mult mai bine dotate si pregatite pentru asemenea interventii. In aceste ateliere ramele antice pot fi chiar recreate si reproduse pana la falsificare, in timp ce in atelierul restauratorului de rame ele sunt doar consolidate si machiate ca sa para mai sanatoase decat sunt ele in realitate.... (urmariti in continuarea blogul RESTAURARI RAME ANTICE).

ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.


Va continua


---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------




Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com